LEGE - radiocomunicatii

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR	SENATUL

LEGE

privind unele măsuri sancţionatorii în domeniul radiocomunicaţiilor

unicaţii în alte benzi de frecvenţe radio decât cele atribuite serviciului de amator ori operarea staţiei de către persoane ce nu deţin ori le-a fost suspendată autorizaţia de radioamator;

c) refuzul personalului operator al staţiilor de radiocomunicaţii menţionate la art. 1 lit. a) ori a radioamatorului de a se supune controlului sau obstrucţionarea efectuării controlului de către personalul de control al ANCOM, împuternicit în acest scop.

Art. 7. - Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de cond Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Prezenta lege are ca scop stabilirea cadrului legal pentru desfăşurarea activităţii de supraveghere şi control, precum şi de sancţionare a eventualelor contravenţii săvârşite de:

a) persoanele ce operează staţii de radiocomunicaţii, serviciile mobil aeronautic şi mobil aeronautic prin satelit, denumite în continuare SMAS, mobil maritim şi mobil maritim prin satelit, denumite în continuare SMMS, serviciul radiotelefonic pe căile de navigaţie interioară, denumit în continuare SRCNI, precum şi în serviciul mobil terestru, cu excepţia staţiilor de radiocomunicaţii din componenţa reţelelor publice mobile, denumit în continuare SMT;

b) radioamatori.

Art. 2. - (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) autorizaţie de radioamator - act prin care se atribuie un indicativ de identificare şi se acordă unei persoane cu domiciliul sau rezidenţa pe teritoriul României dreptul de a opera o staţie de radiocomunicaţii în benzile de frecvenţe radio atribuite serviciului de amator;

b) certificat de operator - act prin care se atestă că o persoană deţine nivelul de cunoştinţe necesar pentru operarea unei staţii de radiocomunicaţii conform legii în SMAS, SMMS, SRCNI şi SMT;

c) certificat de radioamator - act prin care se atestă că titularul deţine cunoştinţele şi aptitudinile necesare operării unei staţii de radiocomunicaţii în serviciul de amator;

d) operator staţie de radiocomunicaţii - persoană care operează o staţie de radiocomunicaţii în SMAS, SMMS şi SRCNI;

e) operator staţie de radiocomunicaţii în SMT - persoană care operează şi coordonează activitatea staţiilor de radiocomunicaţii;

f) responsabil cu radiocomunicaţiile - persoană care operează, coordonează şi controlează activitatea staţiilor de radiocomunicaţii în SMAS, SMMS, SRCNI şi SMT;

g) serviciul de amator - serviciu de radiocomunicaţii având ca scop autoinstruirea, intercomunicarea şi investigaţiile tehnice realizate de radioamatori autorizaţi şi certificaţi conform legii, ce sunt interesaţi de tehnica radio în scop personal şi fără interes pecuniar;

h) staţie de radiocomunicaţii - unul sau mai multe emiţătoare şi receptoare sau un ansamblu de emiţătoare şi receptoare, inclusiv echipamentele accesorii acestora, necesare pentru realizarea unui serviciu de radiocomunicaţii.

(2) În cuprinsul prezentei legi sunt aplicabile şi definiţiile termenilor şi expresiilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - (1) În domeniul prevăzut la art. 1 lit. a), operarea şi coordonarea activităţii staţiilor de radiocomunicaţii în SMT sau operarea staţiilor de radiocomunicaţii în SMAS, SMMS şi SRCNI sunt/este permise/permisă doar persoanelor care deţin certificatul de operator corespunzător.

(2) Titularul certificatului de operator are următoarele obligaţii:

a) să opereze doar staţii de radiocomunicaţii corespunzătoare tipurilor şi categoriilor de certificate al căror titular este;

b) să coordoneze, să controleze, să îndrume şi să răspundă pentru activitatea desfăşurată la staţiile de radiocomunicaţii sau la reţelele de comunicaţii electronice al căror responsabil este;

c) să deţină certificatul de operator asupra sa ori la staţia de radiocomunicaţii, în timpul serviciului;

d) să respecte datele înscrise în autorizaţiile acordate conform legii şi să opereze numai staţii de radiocomunicaţii autorizate conform actelor normative în vigoare;

e) să permită desfăşurarea activităţii de supraveghere şi control.

(3) Titularului unui certificat de operator îi este interzis:

a) să recepţioneze, în mod intenţionat, traficul staţiilor de radiocomunicaţii care nu sunt parte a aceleiaşi reţele de comunicaţii electronice şi să ia legătura cu asemenea staţii, iar, în cazul în care recepţia a avut ori are loc, în mod neintenţionat, să divulge existenţa şi conţinutul mesajelor recepţionate, să le publice sau să le folosească în orice mod;

b) să transmită sau să permită transmiterea de semnale neidentificabile;

c) să transmită sau să permită transmiterea de mesaje care conţin cuvinte sau expresii indecente sau insultătoare;
d) să transmită sau să permită transmiterea de semnale false sau înşelătoare sau să folosească indicative, coduri, cifruri, prescurtări sau alte semnale care nu sunt conforme prevederilor legale în vigoare;

e) să transmită sau să permită transmiterea de mesaje sau semnale superflue;

f) să obstrucţioneze ori să zădărnicească efectuarea activităţii de supraveghere şi control;

g) să permită accesul persoanelor care nu posedă certificatul de operator corespunzător la aparatura şi la instalaţiile ce compun staţia de radiocomunicaţii.

(4) Prevederile alin. (2) şi alin. (3) lit. a) nu se aplică în cazul calamităţilor naturale, asistenţei umanitare şi nici în situaţiile care pun în primejdie vieţi umane sau bunuri materiale.

Art. 4. - (1) În domeniul prevăzut la art. 1 lit. b), autorizarea în serviciul de amator este permisă în scopurile prevăzute la art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Titularul unei autorizaţii de radioamator are următoarele obligaţii:

a) să transmită complet şi corect indicativele de apel în conformitate cu actele normative în vigoare;

b) să respecte parametrii de emisie ai legăturilor radio efectuate, în mod direct sau de la distanţă, indiferent de staţia de la care lucrează radioamatorul: a sa proprie, de radioclub, deţinută de o altă persoană sau pusă la dispoziţie către un alt radioamator;

c) să nu transmită date şi informaţii ce nu au legătură cu activitatea de radioamator ori care au caracter comercial sau a mesajelor care conţin cuvinte sau expresii indecente sau insultătoare;

d) să nu intercepteze mesajele transmise de operatori ce aparţin altor servicii de radiocomunicaţii decât cel de amator sau, în situaţia în care interceptarea mesajelor are loc accidental, să nu divulge existenţa sau conţinutul mesajelor recepţionate, să nu se folosească de acestea sub nicio formă, cu excepţia situaţiilor de urgenţă sau a altor interese publice;

e) să nu realizeze legături radio cu operatori ce aparţin altor servicii de radiocomunicaţii sau cu radioamatori, respectiv operatori, care nu îşi comunică identitatea prin transmiterea indicativului de apel;

f) să nu utilizeze staţia radio fără acordul scris al deţinătorului acesteia;

g) să menţină o copie audio a traficului realizat pe staţia radio pentru o durată de un an, în condiţiile stabilite prin actele normative în vigoare;

h) să întocmească un jurnal de trafic în condiţiile stabilite prin actele normative în vigoare, să îl întocmească corespunzător, să menţioneze identitatea radioamatorilor care au utilizat staţia radio şi a parametrilor tehnici ai legăturilor radio efectuate de un alt radioamator, în mod direct sau de la distanţă;

i) să efectueze reglajele la emiţătorul staţiei de amator doar cu utilizarea unei antene artificiale neradiante;

j) să permită desfăşurarea activităţii de supraveghere şi control.

(3) Deţinătorul unei staţii de radioamator trebuie să asigure:

a) respectarea parametrilor de emisie şi a conţinutului legăturilor radio efectuate, în mod direct sau de la distanţă, de către orice radioamator care lucrează pe o staţie a radioclubului la care el este responsabil sau pe staţia radio deţinută în condiţiile stabilite prin actele normative în vigoare şi să menţină o copie audio a traficului realizat pe staţia radio respectivă;

b) menţionarea, în jurnalul de trafic, a identităţii radioamatorilor care au utilizat staţia de radioclub la care este responsabil sau staţia radio deţinută în mod direct sau de la distanţă, precum şi parametrii tehnici ai legăturilor radio efectuate;

c) punerea la dispoziţie a unei staţii radio doar către persoane care deţin calitatea de radioamator.

Art. 5. - Activitatea de supraveghere şi control desfăşurată în scopul asigurării îndeplinirii dispoziţiilor prezentei legi se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM.

Art. 6. - Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte:

a) operarea şi coordonarea activităţii staţiilor de radiocomunicaţii în SMT sau operarea staţiilor de radiocomunicaţii în SMAS, SMMS ori SRCNI, de către persoane care nu deţin certificatul de operator corespunzător ori acesta le-a fost suspendat;

b) operarea unei staţii de radiocomiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, în domeniul menţionat la art. 1 lit. a), următoarele fapte:

a) nerespectarea de către personalul operator al staţiilor de radiocomunicaţii a obligaţiei prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. g);

b) nerespectarea de către personalul operator al staţiilor de radiocomunicaţii a obligaţiei prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. a), cu excepţia situaţiilor care privesc calamităţi naturale, asistenţa umanitară ori situaţiile care pun în primejdie vieţi umane sau bunuri materiale;

c) nerespectarea de către personalul operator al staţiilor de radiocomunicaţii a obligaţiei prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. c);

d) nerespectarea de către personalul operator al staţiilor de radiocomunicaţii a obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (3) lit. b) - e).

Art. 8. - (1) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, în domeniul menţionat la art. 1 lit. b), următoarele fapte ale titularului unei autorizaţii de radioamator:

a) nerespectarea de către radioamator a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a);

b) nerespectarea de către radioamator a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b);

c) nerespectarea de către radioamator a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. c);

d) nerespectarea de către radioamator a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. d);

e) nerespectarea de către radioamator a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. e);

f) nerespectarea de către radioamator a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. f);

g) nerespectarea de către radioamator a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. g);

h) nerespectarea de către radioamator a obligaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. h);

i) nerespectarea de către radioamator a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. i).

(2) Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, în domeniul menţionat la art. 1 lit. b), următoarele fapte ale deţinătorului staţiei de radioamator:

a) nerespectarea parametrilor de emisie şi a conţinutului legăturilor radio efectuate, în mod direct sau de la distanţă, de către orice radioamator care lucrează pe o staţie a radioclubului la care el este responsabil sau pe staţia radio deţinută, în condiţiile stabilite prin actele normative în vigoare ori lipsa copiei audio a traficului realizat pe staţia radio deţinută;

b) lipsa menţionării, în jurnalul de trafic, a identităţii radioamatorilor care au utilizat staţia de radioclub sau staţia radio deţinută, în mod direct sau de la distanţă, precum şi lipsa parametrilor tehnici ai legăturilor radio efectuate;

c) punerea la dispoziţie a unei staţii radio către o persoană care nu deţine calitatea de radioamator.

Art. 9. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 6 se sancţionează astfel:

a) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 6 lit. a), cu amendă de la 2.200 lei la 3.300 lei;

b) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 6 lit. b) şi c), cu amendă de la 2.500 lei la 7.000 lei.

(2) Contravenţiile prevăzute la art. 7 se sancţionează astfel:

a) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 7 lit. a) şi b), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei;

b) în cazul contravenţiei prevăzute la art. 7 lit. c), cu amendă de la 500 lei la 3.000 lei;

c) în cazul contravenţiei prevăzute la art. 7 lit. d), cu amendă de la 500 lei la 6.000 lei.

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează astfel:

a) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a), c), d) şi f), cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei;

b) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi i), precum şi în cazul contravenţiilor stabilite în art. 8 alin. (2) lit. b), cu amendă de la 2.000 lei la 5.500 lei;

c) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. e), g) şi h), cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei;

d) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) şi c), cu amendă de la 3.500 lei la 5.000 lei.

(4) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 6 lit. b) şi c) şi art. 7 lit. a) şi b), personalul de control poate dispune, prin procesul - verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii şi sancţiunea complementară a suspendării autorizaţiei de radioamator sau a certificatului de operator, după caz, pentru o perioadă de până la 6 luni sau retragerea acestora.

(5) Limitele amenzilor prevăzute la alin. (1) - (3) se pot actualiza cu rata inflaţiei prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

Art. 10. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege se fac de către personalul de control din cadrul ANCOM, împuternicit în acest scop prin decizie a preşedintelui.

Art. 11. - Contravenţiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 12. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 236/2006 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul operării staţiilor de radiocomunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 24 februarie 2006.

    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, FLORIN IORDACHE

PREŞEDINTELE SENATULUI CĂLIN - CONSTANTIN - ANTON POPESCU - TĂRICEANU

Bucureşti, 27 decembrie 2018.

Nr. 356.

ANCOM - Reglementari

Diplome & QSL

Hobby

Hobby

Util

QTH locator

Coduri Postale

Meteo Romania

Meteo Romania - Harta Radar

CFR Calatori

Autogari

Flight Radar

Radioamatorismul - O retrospectiva

Radioamatorismul - O retrospectiva

Insemne

Galeria membrilor YO HD DX

Mihai Zamonita  YO2QY

Mihai Zamonita, YO2QY s-a nascut la 21 iulie 1939 la Calan, jud. Hunedoara, mic centru metalurgic cu peste 120 de ani traditie in furnale si turnatorii de fonta cenusie. Existenta de toate zilele a locuitorilor Calanului fiind direct legata de activitatea industriala, Mihai face scoala profesionala, apoi lucreaza multi ani ca strungar la Combinatul Calan. Dornic sa evolueze, Mihai face liceul seral, apoi scoala tehnica de maistri in specialitatea prelucrari prin aschiere de la Hunedoara si devine maistru, profesind meseria pana la pensie. A fost pasionat de radiotehnica inca din copilarie, construind, impreuna cu vecinul si prietenul sau Rudi Schikerle (viitorul YO2QP), mai multe receptoare, la inceput cu galena, apoi 1V1 si chiar superheterodina. Neavand cunostintele necesare de electronica, Rudi apeleaza la seful lui de sectie, inginerul Popan Viorel (ulterior YO2QB), acesta fiind foarte incantat, deoarece provine din Targu Mures, unde a fost membru al Radioclubului, ca receptor. Luand legatura cu Radioclubul Regional Hunedoara, in 1962 la Clubul Sindicatelor Calan se infiinteaza un cerc de radioamatori, la care participa mul]i tineri entuziasti, printre care viitorii radioamatori Mihai, YO2QY, Feri, YO2ARV, George, YO2AQU, Rudi, YO2QP si Viorel, YO2QB. Tot aici Mihai o cunoaste pe Etelka, viitoarea sa partenera de viata, de bucurii , dar si de necazuri, care nu vor inceta sa apara. Dupa sustinerea examenului, primeste in 1963 autorizatia de clasa a III-a si indicativul ce va deveni foarte cunoscut: YO2QY. Isi construieste un emitator CW/AM si, cu un converter atasat la un receptor, realizeaza, cu mare bucurie, primele legaturi: mai intai Europa, apoi incep si DX-urile. Mihai isi aminteste si acum ca prima legatura inafara Europei a realizat-o cu JA9AAJ! La Radioclubul Judetean se intalneste deseori cu Eugen Badea, YO2AFB, care era depanator RTV la Hateg,  au multe discutii despre traficul SSB si incep sa studieze impreuna construirea unui emitator (YO2AFB realizeaza si lucreaza primul in YO in RTTY!). Tot la propunerea lui Eugen, incep sa se pregateasca impreuna  pentru a sustine examenul de clasa a II-a, care are loc la Bucuresti, si amandoi primesc in 1973 autorizatia, astfel ca acum incep marile satisfactii, cu tot mai multe tari lucrate in benzile superioare. In condi]iile propagarii foarte bune din acei ani, cu un nou emitator autoconstruit cu final OS51, si un receptor HQ129, apar si primele rezultate deosebite, Mihai devenind in 1973 membru YO DX Club, iar in 1977 obtine titlul de Maestru al Sportului. Pasiunea pentru cat mai multe tari lucrate si diplome este tot mai mare, Mihai obtinand DXCC, CHC nr.4914, WPX 300CW, WAC si foarte multe diplome romanesti. Este aproape nelipsit din concursurile interne si din majoritatea concursurilor internationale. Intre timp, bunul lui prieten Eugen, YO2AFB pleaca in Germania la un tratament, nu se mai intoarce si ajunge cu familia in W, de unde isi mai face semnalata  prezenta din cand in cand cu cate o felicitare de sarbatori. In 1979 primeste de la Eugen o scrisoare in care il anunta ca ii trimite un transceiver SWAN 350 cumparat la mana a doua, transcever care si soseste . Bucurie mare, visul de a putea lucra in SSB se realizeaza,  legaturile si tarile noi se inmultesc! Dar, toata aceasta bucurie este brusc umbrita de fosta Securitate, care controla cu strasnicie activitatea radioamatorilor. Mihai, ca si multi altii, este "convins" sa semneze un angajament de informator. La inceput colaboreaza, apoi i se cer informatii scrise despre prieteni si este tot mai des chemat la Deva, la Securitate. Mihai se hotaraste sa curme aceasta situatie dar ... greseala mare pentru acele vremuri, urmeaza tracasari de nedescris: perchezitiile la domiciliu pe motiv ca are valuta (bineinteles ca nu au gasit nimic!), intrebari de unde are statia SWAN? De ce i-a fost trimisa? etc. Intr-una din zile "tovarasii" au venit cu un specialist de la Posta, au facut verificarea statiei prin masuratori si au gasit 160W putere absorbita (aceasta era puterea statiei din constructie). Ca urmare, statia a fost sigilata, iar Mihai amendat (conform Regulamentului!) pentru depasire de putere! La interventia sefului RCJ Hunedoara, Gheorghe Pantilimon, statia este desigilata, este lasat sa lucreze cateva luni, apoi, intr-o noapte  (asa era "obiceiul", ziua nu "vedeau"!), Mihai este din nou chemat la securitate, da alte declaratii despre prieteni si despre Eugen, ex YO2AFB. In acea noapte se face o descindere la Mihai acasa, statia i se sigileaza din nou, i se ridica corespondenta avuta cu Eugen. Apoi, in februarie 1983 primeste o instiinrare de la IGR Timisoara, cum ca autorizatia ii este suspendata! A fost o mare deceptie si o mare amaraciune! Mihai a facut un memoriu la Comitetul judetean de partid, dar, conform obiceiului "tovarasilor", fara sa primeasca vreun raspuns! Printr-un act de custodie ,  transceiverul ramane sigilat la Radioclubul judetean. ""Revolutia din 1989, indiferent ce a reprezentat pentru altii, pentru mine si familia mea a fost o mare descatusare: reprimesc autorizatia si indicativul, readuc statia acasa cu mare bucurie si lacrimin ochi, reinstalez antenele, imi construiesc un bug cu memorie si ... incep "din nou" "traficul" spune Mihai astazi cu mare multumire. In 1996 obtine autorizatia de clasa I-a, are in prezent 317 de tari confirmate si 333 de diplome primite, si "prins" de euforia ce a cuprins zona, Mihai a inceput sa abordeze si undele ultrascurte. A ajutat decisiv Radioclubul YO HD DX (YO2KQY – sufix predestinat?) in realizarea intr-un an a peste 100 de tari in US  .Planuri de viitor - multe, dar in primul rand isi doreste sanatate lui si familiei, pentru a le putea realiza.

In memoriam YO2ZD...

 In  memoriam YO2ZD...

 Parca a fost ieri! Imi amintesc ca in primavara anului 1950, intrand la Metrologia minei Lupeni pentru a calibra un instrument de masura, am dat de un tehnician metrolog foarte indemanatic si constiincios: era nea Tolea , pe nume Anatolie Poruznic. Afland ca sunt radioamator autorizat, cu indicativ de apel, nea Tolea s-a ridicat subit,  si, cu glasul sugrumat de emotie mi-a marturisit ca se bucura enorm, deoarece si el  a facut trafic de radioamator cu cateva decenii in urma  cu indicativ luat "sui generis", deoarece pe atunci lipseau reglementarile activitatii de radioamator.

Nascut in anul 1912 la Balti, in Basarabia, ca cel de-al 12-lea copil al familiei, si fiind inca elev al scolii primare, Anatol se muta in 1927 cu familia la Praga, unde face si liceul.

Inca de pe bancile liceului il intereseaza "undele hertiene", si, cu mijloace proprii isi construieste un receptor

Frecventand Asociatia Radioamatorilor de Unde Scurte din Praga (SKEC), Anatol primeste indicativul de receptor  OK-RP244. La putin timp primeste si mult-ravnitul indicativ de emitator: OK1AP, isi construieste primul emitator cu oscilator Hartley si realizeaza primele QSO-uri in CW, (lucrand  si cu CV5AA, CV5X, etc.)

Cu toata puterea redusa a emitatorului (5 W), lucrand cu tenacitate, pasiune si pricepere, a ajuns ca in timp foarte scurt sa obtina diploma WAC - lucrat toate continentele - (15 oct..1932), printre primii radioamatori OK (al 16-lea din Cehoslovacia si al 6-lea din Boemia!)

In anul 1933 revine in tara, unde ia legatura cu radioamatorii romani afiliati Politehnicii din Bucuresti si lucreaza (neoficial sau "pirat"!) cu indicativul YP5AP, iar dupa un an, in urma demersului facut la AARUS, primeste indicativul YR5AP, cu care desfasoara o activitate foarte intensa, mai ales in banda lui preferata, banda de 21 MHz, obtinand la 26  martie 1936 prima diploma WAC pentru radioamatorii romani!!! (urmatoarea este obtinuta de YR5FD, la 30 noiembrie 1936

In perioada de activitate 1935-1939 a realizat peste 8500 QSO-uri cu radioamatori din 80 de tari si 31 de zone si a participat la mai multe concursuri romanesti si straine, clasandu-se pe locuri bune.

Datorita evenimentelor premergatoare celei de-a doua conflagratii mondiale, in 1939 este obligat sa predea Sigurantei statia de radioamator si sa-si inceteze activitatea de trafic.

Evenimentele de dupa 1945 l-au facut sa plece din Balti in cautarea unui loc de munca si dupa schimbarea mai multor localitati, se stabileste la Lupeni, impreuna cu sotia si o sora mai mare. Cu toata vitregia sortii de care a avut parte,pasiunea pentru radioamatorism nu s-a diminuat. Astfel, facand toate formalitatile necesare, in 1962 obtine autorizatia de emitator cls. III si indicativul YO2ZD, iar in 1969 autorizatia de cls. II. In scurt timp semnalele CW pleaca de la statia autoconstruita de nea Tolea, brazdand eterul.

Din anul 1965 desfasoara o activitate extrem de intensa la statia YO2KHU de la Clubul Copiilor Lupeni,  incercand si reusind sa dezvaluie prin demonstratii, acestor mladite tainele traficului in undele radio, tainele magice ale telegrafiei si inocularea acelui "ham spirit" specific radioamatorilor.

In 1993 isi pierde sotia, iar dupa un an si sora, ramanand singur la 81 de ani, vizitat doar de radioamatori uneori. In aceasta stare nu a mai avut taria sufleteasca de a mai continua hobby-ul sau indragit. Spre regretul nostru, al tuturor, in ziua de vineri 24 ianuarie 1997, s-a produs si acel nemilos "Silent key", manipulatorul  sau a tacut pentru totdeauna. Un atac de cord a pus capat vietii lui Anatol.

In unele seri senine imi ridic privirea spre cerul instelat si, cu ochii memoriei caut sa-l gasesc printre astri. M-ar consola intr-u catva sa cred ca se afla pe acea stea stralucitoare din constelatia Pleiadelor, inconjurata de zeci de stele, cum era el inconjurat adesea de copii cand opera statia clubului lor.

Iti promitem ca te vom pastra vesnic in amintire!

Iosif Remete, YO2CJ

(Dupa YO/HD Antena nr.8/ februarie 1997)

"Povestea cresterii, descresterii si iar cresterii radioamatorismului lupenean in era Internetului, spusa de YO2CY - Constantin Morar"

"Povestea cresterii, descresterii si iar cresterii radioamatorismului lupenean  in era Internetului, spusa de YO2CY - Constantin Morar" Sub acest titlu a aparut pe doua pagini in ziarul "Orizont lupenean" nr. 6/2002, un extrem de interesant  si bogat ilustrat cu poze "articol-reportaj" semnat de Marian Boboc, articol din care, in intentia de a aduce noi contributii la istoria radioamatorismului hunedorean, vom prelua unele pasaje. Nea Tica - un lupenean de 72 de ani. Constantin Morar  a implinit pe 2 mai 72 de ani. Este mandru ca s-a nascut la Lupeni. Figura cunoscuta concetatenilor sai, nea Tica, chiar daca  a driblat sub culorile echipelor de fotbal Minerul Lupeni, Jiul Petrosani, Casa Armatei Campulung Moldovenesc, Casa Armatei Craiova, (perioada deosebit de frumoasa si bogata in realizari, dar peste care vom trece in acest articol - N.red. YO/HD Antena) a avut o alta pasiune de o viata - radioamatorismul. Un radio cu galena la "80 de casi"….  Avea 10-12 ani cand o vecina unguroaica, Petrovici neni, cu care locuia in aceiasi casa in cartierul muncitoresc "80 de casi", i-a aratat un radio desfacut, spunandu-i "Hai sa vezi casutele unde canta oamenii aia de la radio!". Si Tica a vazut ..lampile radioului. Tot aceiasi vecina era abonata la o revista ungureasca ,in care, intr-unul din numere fusese publicata schema unui aparat de radio cu galena. Nea Tica n-a mai avut stare si s-a apucat de lucru. L-a ajutat un prieten, Victor Patalita, care mai tarziu a devenit si el radioamator cu indicativul YO2CX (decedat in februarie 1997 - n.n.). Era in anul 1942 cand in colonia muncitoreasca  lupeneana "80 de casi"  doi tineri au construit un aparat de radio cu galena. Radiouri si fotbalisti. …  Intorcandu-se la Lupeni din armata de la Campulung intr-o permisie, sora sa, care lucra la statia de radioficare a orasului, i-a spus ca exista la Lupeni un radioamator mai in etate, care i-a aratat mai multe fotografii din strainatate. Numele lui: Anatolie Poruznic. Nu l-a vizitat in acea permisie, insa in timp ce facea plantoane, mintea ii zbura la acel misterios domn din strainatate. Anatolie Poruznic stia sase limbi plus ruseste. "Totul se intampla la inceputul anului 1953, cand la Trustul Carbunelui Lupeni, unde eram incadrat ca desenator pentru serviciul geologic, am intalnit o persoana pe nume Anatolie Poruznic, care era translatorul acestei institutii, cunoscator al cehei, slovacei, rusei, germanei, englezei, francezei si bineinteles romanei. Mi se confirmase ceea ce imi spusese mai demult sora mea, ca amandoi aveam o pasiune comuna: radioamatorismul. Eu eram amator, iar dansul era deja consacrat. Din discutii am aflat ca era refugiat din Basarabia , facandu-si studiile la Praga, dar, din cauza razboiului, in 1939 a fost nevoit sa le intrerupa. Intre noi s-a infiripat o prietenie sincera, desi diferenta de varsta intre noi era de 18 ani, dar acest lucru nu a mai contat, asa ca am devenit discipolul sau preferat, iar dansul, mentorul meu de neuitat. Amandoi am lucrat la sectorul electro-mecanic al Minei Lupeni, dumnealui fiind responsabil cu metrologia, iar eu responsabil cu centrala telefonica. Era in anul desfiintarii SOVROM-urilor, prin 1955". O scrisoare (patata de lacrimi) din districtul 6. Povestea inceputurilor radioamatorismului la Lupeni incepe sa se creioneze, vorbele lui nea Tica venind parca dintr-un abur subtire, cu miros de mere coapte: "Trebuie sa spun ca in acea perioada radioamatorismul era complet necunoscut la Lupeni, astfel ca primele notiuni mi-au fost de mare folos. Am inceput sa prind curaj si, la indemnul mentorului meu, am expediat o scrisoare la Radioclubul Central Bucuresti, de la care am primit raspunsul. Asa am aflat ca in Petrosani exista totusi un radioamator, YO6CJ, ing. Iosif Remete, cu care am luat in graba legatura. (Pe atunci, regiunea Hunedoara era in districtul 6). I-am aratat  mentorului meu raspunsul primit, acesta si-a chemet sotia, citind amandoi scrisoarea. Dupa lectura ei a avut loc o scena dramatica, care s-a lasat cu lacrimi de bucurie si fericire. Momentul acela nu se poate descrie in cuvinte, a fost atat de profund incat m-a miscat si pe mine, desi nu stiam despre ce e vorba." Ce resort declansase oare efuziunea? Cititi mai jos: O baie pentru … sublocotenent. "… Scrisoarea era semnata de radioamatorul Raul Vasilescu,  nimeni altul decat  un prieten de dinainte de razboi al lui Tolea. Vasilescu , avand gradul de sublocotenent, a ajuns cu frontul in orasul Balti. El l-a anuntat prin cineva pe cetateanul Poruznic Anatolie sa se prezinte urgent la primarie. Acesta s-a si prezentat imediat, nestiind cine si de ce l-a chemat. Intalnirea a fost extraordinara. Dupa imbratisarile de rigoare, o alta bucurie a tanarului ofiter a fost si aceea ca Tolea putea sa ii ofere o …baie pe cinste!. Junele ofiter a mai zabovit in Balti cam o saptamana, dupa care si-a continuat drumul de militar." O seara sentimentala, dar cu o hotarare istorica.  Nea Tica e inca, dupa aproape jumatate de secol, sub hipnoza acelei intamplari, neputandu-se parca desparti de ea: " Revin la reactia pe care  a avut-o doamna Poruznic la si dupa citirea scrisorii: i-a prins cu ambele maini mana stanga a lui Tolea, acesta avand in mana dreapta scrisoarea, si a exclamat cu o voce de femeie blanda  ce a trecut prin multe, inclusiv prin razboi: :Tolia! Deci Raul traieste! Cum o fi aratand acum?". Cred ca in acea seara, sub influenta evenimentului emotional petrecut in fata mea, am luat amandoi hotararea de a face ceva pentru realizarea unei statii colective in orasul Lupeni." Tanarul ofiter din 1941 e actualul YO3LX, nenea Lulu, octogenarul vesnic tanar, si astazi activ in benzile de radioamatori si prezent la intalnirile de miercuri ora 11 CFR, cu un alt prieten fost radioamator roman YR5, acum HA5RR, Szilard, care traieste la Budapesta. "Daca  toti tinerii din lume…." (film rusesc).  Un alt fapt care i-a mobilizat pe discipol si maestru a fost acela ca la Lupeni rula filmul "Daca toti tinerii din lume…" avand ca personaje mai multi radioamatori implicati in salvarea vietilor unor marinari naufragiati in Marea Nordului. Nea Tica este suparat ca in zilele noastre, televiziunea nationala nu mai reia acest film, scriind si o scrisoare postului public in acest sens acum cativa ani, cu rugamintea de …reluare, dar nu a primit nici un raspuns. Nici faptic, nici scriptic!. 16 "pionieri". Dupa 46 de ani. La numai cateva zile dupa primirea scrisorii (si la 4 ani de la darea in folosinta a Clubului Sindicatului Miner Lupeni)  am reusit sa mobilizam aproximativ 16 persoane pasionate de radioamatorism. Prima  sedinta (destul de timida) de constituire a unei statii colective de radioamatori in Lupeni s-a tinut intr-una din salile de la primul etaj al Clubului Sindicatului Miner. Sedinta a fost deschisa de mine, in prezenta a 15 persoane si a viceprimarului Daradics, care ulterior a devenit si el radioamator. Dupa 46 de ani de la acest eveniment, incerc sa fac un tur de memorie, amintindu-mi ( si amintindu-le) numele celor care au fost prezenti: A. Poruznic, G. Filip, F. Daradics, dr. Balogh, I. Nuta, C. Cotroaza, A. Sopos,  V. Collarini, V. Patalita, G. Fagas, C. Morar, E.Bokar, G. Grozavu, N. Deoanca, I. Griguta si Baloi.La sedinta a fost prezent si presedintele sindicatului. S-a aratat rolul si importanta infiintarii cercului de radioamatori in cadrul AVSAP.  Activitatea cercului  in cadrul Clubului a durat doar vreo 4-5 luni, apoi s-a mutat peste Jiu, unde se desfasura si activitatea cercului de soferi, tot in cadrul AVSAP Final cu lopata. … L-am intrebat pe nea Tica, personaj pitoresc ce va mai fi luat in vizorul nostru jurnalistic, daca mai e nevoie de radioamatori, acum, in era Internetului. Raspunsul lui nea Tica a fost de-a dreptul spontan : "Domnule, radioamatorismul e ca lopata. Oricat de mult a evoluat tehnica, lopata tot nu a disparut…". N.red. YO/HD Antena (1):  Am preluat numai informatiile despre partea de inceput a radioamatorismului din Lupeni, articolul  din ziar consemnand si  eforturile si reusitele lui YO2CY in revigorarea activitatii  de radioamator la Clubul Sindicatelor E.M. Lupeni  (Radioclubul YO2KQG, foarte activ in ultimul timp). Regretam mult ca nu am putut  reproduce in cadrul articolului ( din cauza deteriorarii calitatii lor prin xerocopiere)  niciuna din cele 10 poze - document din ziar. (Dupa YO/HD Antena, nr.93/martie 2004) N.red. YO/HD Antena (2): Nea Tica (YO2CY) ne-a parasit pentru totdeauna in 18.02.2007, in varsta de 77 de ani. Dumnezeu sa il odihneasca!

In memoriam YO2AXY

In memoriam YO2AXY

 

Inginerul Andrei Adam, operatorul statiei de radioamator cu indicativul YO2AXY, s-a nascut in anul 1944 in Bucuresti , dintr-o familie de intelectuali: tatal, inginer electromecanic iar mama profesoara.

Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a facut ca Andrei sa aiba o copilarie zbuciumata. Dupa nationalizare, tatal sau a fost ridicat si dus la munca la canalul Dunare-Marea Neagra. In 1952, pierzandu-si mama, ajunge, impreuna cu sora sa Eva sa fie crescut intr-un orfelinat din Bucuresti. Eliberat din lagar, parintele cu cei doi copii se stabilesc in Constana, mai apoi la Craiova, iar dupa cativa ani ajung la Petroaani unde tatal deschide un atelier de reparatii radio. Aici baietasul Andrei face cunostinta cu componentele radio si invata depanarea receptoarelor. In 1958 face cunostinta, in atelierul tatalui sau cu semnatarul acestor randuri, YO2CJ, afland astfel de existenta ARER-ului  si a radioamatorilor. La scurt timp, facandu-mi o vizita s-a "inoculat" cu microbul radioamatorismului, la frageda varsta de 14 ani.

Urmand scoala generala, in putinul timp liber pe care il avea, asculta cu deosebita placere benzile de 40 si 80 de metri, cu receptorul sau injghebat dintr-un receptor de muzica (Pionier), completat cu un converter cu o lampa.

In 1972, dupa ce a ajuns inginer electromecanic, a obtinut si autorizatia de radioamator emitator si indicativul YO2AXY, intrand in trafic cu un transceiver de constructie proprie, pe cinci benzi si ii facea o placere deosebita sa isi imbunatateasca mereu aparatura de emisie-receptie. Lucra mult in trafic, in special in benzile de 40 si 80 de metri, facand schimburi de pareri in probleme tehnice de emisie si receptie radio,dar lucra frecvent si in celelelte benzi de trafic alocate radioamatorilor.

In anii din urma a avut o mare multumire sufleteasca, vazandu-si fiica Terezia absolvind filologia, iar fiul sau Claudiu terminand universitatea tehnica si luand examenul de autorizare pentru emisia de radioamator (in prezent asteapta primirea indicativului de apel)

In activitatea sa de radioamator, regretatul Andrei "Andy" a realizat peste 14.000 de legaturi, contactand statii din 146 de tari ale lumii. A participat la foarte multe concursuri interne si internationale doar din placere sau pentru contactarea unor indicative mai rare.

Marea lui satisfactie a fost cand in sfarsit a reusit sa-si realizeze visul de pe vremea adolescentei, adica achizitionarea unui transceiver industrial de trafic pentru toate benzile de unde scurte. Din pacate bucuria lui a fost de scurta durata, ea fiind curmata, la 19 noiembrie 1988 de un atac de cord , care l-a trecut in nefiinta la varsta de numai 54 de ani.

Regretam enorm ca prietenul si partenerul nostru frecvent de QSO-uri Andrei, YO2AXY a plecat dintre noi la distanta DX-xx mult prea mare, unde nu mai ajung semnalele statiilor noastre, dar el va ramane vesnic in memoria noastra.

Ne rugam ca flacara vesnica sa-i lumineze sufletul in vecii vecilor!

                                                                                                              Iosif Remete, YO2CJ

 

(dupa YO/HD Antena, nr.41/noiembrie 1999)

x

Din istoria radioreceptiei la Deva

Din istoria radioreceptiei la Deva

 Primul aparat de radioreceptie  in orasul Deva a fost realizat si pus in functiune in toamna anului 1927 in  laboratorul de fizica  de la Liceul Teoretic "Decebal" in prezent Colegiul National  "Decebal"  Deva.

 Realizatorul acestui aparat a fost un elev din clasa a VII-a (ultima clasa de liceu) SZÁSZ  FRANCISC ce era pasionat de fizica in asa masura incat profesorul de specialitate (Damianov Valentin) il lasa sa prezinte experimentele de la lectii in fata colegilor de clasa. Deasemenea el a realizat si diferite dispozitive destinate pentru noi exeprimente.

Intamplarea a facut ca profesorul dr. Tarján  Ödön sa gaseasca o revista ce se adresa amatorilor, in care se prezenta cu toate detaliile necesare functionarea si mai ales construirea unui aparat de radioreceptie precum si adresa unde se puteau comanda piesele necesare. Profesorul, cunoscand pasiunea si indemanarea elevului pentru fizica i-a propus sa studieze acest articol si sa construiasca acest aparat. Considerand ca aparatul poate fi realizat, au procurat o parte din materiale chiar din magazinele din Deva, iar tuburile electronice, soclurile, potentiometrele, condensatoarele variabile, butoanele le-au comandat la adresa indicata in revista. Tuburile electronice de tipul M3 si  M4 erau triode de fabricatie Tungsram.

Radioreceptorul era cu reactie tip Hartley, bobinele tip "fund de cos" realizate pe un cilindru din lemn de 5,5 cm diametru in care erau infipte 9 cuie (fara cap) in jurul lor impletindu-se sarma de cupru  dupa care se fixau cu lac iar dupa uscare se scoteau de pe cilindru.

Radioreceptorul era prevazut cu 4 triode si doua perechi de casti; pentru alimentarea filamentelor erau puse in paralel doua baterii de 4,5 V ( cu reostat de reglare) , tensiunea anodica era obtinuta din 18 baterii tot de 4,5 V legate in serie. Pentru antena s-a folosit sarma din fier (singura disponibila) de cca 38 -40 m intinsa de la fereastra laboratorului de fizica pana pe acoperisul salii de gimnastica din curte.

Cu mari emotii aparatul a fost pornit si dupa acordul necesar s-a auzit un post in limba germana (Kassel) care recomanda ca in ziua urmatoare sa se asculte un program muzical. Pentru economisirea bateriilor aparatul a fost oprit pana a doua zi. Acest eveniment asa cum am amintit la inceput a avut loc in toamna anului 1927, cand inca foarte multi nici nu au auzit despre un asemenea aparat, nestiind cum functioneaza.

In ziua urmatoare aparatul a fost prezentat in fata mai multor persoane prezente in amfiteatrul de fizica, printre care era si profesorul Liviu Sirca viitorul director al liceului. Aparatul a fost o noutate asa de mare incat unii au cautat pe sub mese daca nu cumva este ascuns un patefon de unde se auzea programul muzical. Programul se asculta simultan de 8 persoane , cate doi la o jumatate de casca.

Dupa acest eveniment D-l. Szász a realizat mai multe asemenea aparate ce au fost comercializate printr-un magazin din Deva, precum si in Simeria si Valea Jiului. Pentru dansul radiotehnica a fost  o pasiune permanenta  pana in prezent.

Cele de mai sus au fost relatate in acest an, chiar cu mai multe amanunte personal de Dl. Szász, care in prezent este pensionar, are 96 de ani si locuieste langa Budapesta (Ungaria). Cu aceasta ocazie ii dorim si in continuare multa sanatate.  (Dl. Szasz  a incetat din viata la aproape 100 de ani –NR)

                                                                          Redactat de  YO2LPB & YO2CC in 26 decembrie 2002.

QRX .....QTR!

QRX .....QTR! In luna iunie a acestui an – 2002 - se implinesc 50 de ani de cand Iosif Remete din Petrosani a obtinut autorizatia de radioamator de emisie - receptie cu indicativul YO2CJ. Domnul inginer Remete, YO2CJ, detine la ora actuala cel putin patru recorduri greu de egalat: - este cel mai varstnic radioamator hunedorean (78 de ani impliniti la 30 mai 2002), este cel  mai vechi radioamator hunedorean (50 de ani), - este cel mai vechi radioamator hunedorean activ, este singurul radioamator hunedorean care a scris mai multe carti  pentru radioamatori , in special in domeniul antenelor. Si enumerarile ar putea continua…. Ii uram multi ani cu sanatate! Este o mandrie pentru noi sa putem dedica paginile urmatoare acestui eveniment jubiliar.                                QRX .....QTR! Vorba cantecului "Opriti timpul! Clipa asta minunata..."  sa  salt prin eter, cautandu-mi partener! Imi amintesc cu putina nostalgie  in suflet  ca mai ieri,  sau mai degraba  alaltaieri, cand eram  inca licean in clasele superioare, in vacante ma straduiam sa pun in practica  cele invatate la fizica despre captarea undelor electromagnetice si transformarea acestora in unde sonore prin realizarea aparatului (detectorului) cu galena. L-am facut extrem de simplu, bobinand o sarma  (de sonerie), izolata cu matase verde pe un mosor de lemn, facand vreo 15 prize pe bobinaj. Un condensator variabil izolat cu mica, in paralel cu bobina, facea acordul pe frecventa catorva statii de emisie, ce urmau eventual sa fie receptionate. Detectia se facea cu un cristal de galena, montat intr-un tub de sticla, prevazut cu un fel de ac pentru cautarea punctelor sensibile  de redresare a semnalelor de radiofrecventa, ce puteau apoi fi receptionate intr-o casca de 2000 de ohmi. Ca  antena am folosit un fir din bronz fosforos de 40 de metri lungime, agatata cu un capat de varful unui salcam din gardul viu al gradinii noastre. Peste zi nu am reusit sa receptionez nimic, dar dupa apusul soarelui se putea receptiona Radio Romania si uneori Radio Sofia. Mai tarziu am achizitionat un receptor cu galena mai perfectionat, fabricat in Franta, pe care il am si in prezent. Cu ocazia unei intalniri intamplatoare (intr-un magazin de piese radio), cu Octavian Moga, fost YR5MO, am aflat ca activitatea de trafic a radioamatorilor a fost interzisa  din cauza conflagratiei mondiale, dar m-a asigurat ca la terminarea razboiului, radioamatorii sigur se vor reorganiza intr-o asociatie, reluandu-se si traficul in eter. Si a avut dreptate, caci in toamna anului 1948, datorita unui grup de entuziasti, in "Ziarul stiintelor si calatoriilor", la rubrica de mica publicitate, a aparut un anunt in care se vestea infiintarea Asociatiei Radioamatorilor de Unde Scurte din RPR. M-am inscris si eu in aceasta asociatie, la inceput ca receptor, primind in 1949 indicativul YO - R 106, iar mai tarziu, in 1952 am fost autorizat si pentru emisie, cu indicativul   YO2CJ, indicativ pe care il am si acum, la 50 de ani de la autorizare. Primul meu receptor de trafic a fost un aparat de radio obisnuit (Telefunken), in fata caruia am atasat un convertor cu tubul ECH 11, alimentat din receptorul de baza. Astfel, cu acest receptor, deacum cu dubla conversie, ascultam emisiunile in banda de 40 de metri a statiilor de radioamatori din tara  si dinafara acesteia. In asteptarea autorizatiei de emisie (timp de doi ani), am avut timp sa imi procur niste lampi mai "moderne" din seria celor metalice ramase din arsenalul celui de-al-doilea  razboi mondial. Astfel, dupa primirea autorizatiei, am realizat primul meu emitator cu doua etaje: un oscilator pilot (tip ECO) cu tubul 6J7 si amplificatorul cu tubul 6L6 pentru  trafic in 40 metri. Dupa cateva luni, am mai adaugat un etaj intermediar cu bobine schimbatoare, pentru a avea o emisiune mai stabila. Toata instalatia a fost realizata pe fundul unei tavi de tinichea, asezata cu gura in jos. Antena a fost un simplu Zeppelin, alimentat cu o scarita de 450 W, avand distantierele din trestie lacuita. In toamna anului 1957 am fost detasat cu serviciul in Baia Mare. Stiam de Radioclubul judetean de acolo, asa ca l-am dibuit in curand. Am intrat in colectivul de acolo (unde am fost bine primit) si am ajuns operator permanent la statia YO5KAD, deacum cu indicativul YO5CJ! In acel timp in tara a inceput o activitate de pionierat in radioamatorismul de unde ultrascurte, la Timisoara, Craiova si la Bucuresti, ceea ce a "electrizat" si radioamatorii din Baia Mare. Stegarul ultrascurtistilor baimareni a fost YO5LS, care dupa mai multe experimente in trafic, a propus ca statia YO5KAD sa ia parte la concursul international de UUS "Polnii Den", editia 1958. Ca amplasament s-a fixat Varful Ignis de langa Baia Mare, iar ca emitator un autooscilator cu tubul LS 50, alimentat cu 300 de volti si modulat cu un 807. Pentru receptie au fost duse mai multe receptoare cu reactie de tipul 1V1, respectiv 1V2 alimentate din baterii. Dar cum pe Varful Ignis nu exista retea electrica, s-a facut apel la un generator de curent actionat cu motor cu benzina care producea curent electric alternativ de 220 V la 3kW. Deoarece pe Ignis nu era drum de acces, s-a recurs la seviciul unei carute trasa de doi cai de munte. In zona de  tufisuri a muntelui, doi amatori "inarmati" cu securi  taiau drum pentru atelejul greu tras de cai si impins cu nadejde de noi. Desi s-a plecat devreme, pana s-a montat  cortul, antena si aparatura, se inserase. A doua zi dimineata  ne-am trezit ca de pe antena cu sapte elementi, cel de-al doilea director din cupru a disparut. Dupa cautari febrile, l-am gasit la un cioban din apropierea padurii. Dar s-a inrautatit timpul in asa masura incat eram gata sa abandonam participarea la concurs. Pana la urma ne-a ajutat conducerea de atunci a AVSAP-ulu, care cu un avion Aviasan ne-a trimis  haine calduroase si hrana suplimentara. Numai ca rotirea Aviasanului deasupra Ignisului si parasutarea pachetului a fost vazuta de militienii din comuna de la poalele muntelui si am fost categorisiti de ei drept partizani diversionisti. Asa ca o echipa de militieni a pornit in cautarea noastra. Pentru ca echipa noastra se compunea din vre-o 6-7 persoane, ca sa ne mai distram cu ceva, am dus cu noi si doua pusti de tir si ne-am apucat sa tragem la tinta. Doar  zgomotul impuscaturilor le mai lipsea  militienilor, care au inceput sa se apropie taras din mai multe parti printre tufisuri. Abia cand a dat peste ei unul dintre noi, plecat sa culeaga ciuperci, s-au dumirit ca suntem oameni pasnici, dar ca avem o pasiune mai ciudata cu aparatura pe care o aveam cu noi. Imagini din aceasta expeditie sunt publicate in revista Radioamatorul, nr. 8/1958. Dupa ce am revenit la Petrosani, mi-am imbunatatit emitatorul, realizand oscilatorul pe 1,75 MHz, iar etajul final sa functioneze pe toate benzile cu lampa 807, mai apoi schimband-o cu un GU29 alimentat la 700 V, care debita radiofrecventa pe un fir lung de 42 metri. Pe parcurs, am achizitionat un receptor Hammerlung Super-Pro, apoi un National HRO -5A urmat de un DRAKE 2C, pe care la urma l-am inlocuit cu o linie DRAKE 4B, model TR-4310, cu banda continua intre 1,5-30 MHz, pentru a putea aborda si benzile WARC. In anii cu activitate solara intensa am facut si eu trafic cu mai multa pasiune. In anii '60, cu toate ca faceam legaturile radio intercontinentale din distractie, am luat parte si la unele concursuri radio intenationale, clasandu-ma uneori chiar pe locul I pe tara (in YL-OM Contest, Scandinavian Activity Contest, etc.), iar la concursul francez "Coup de REF" din 1962  m-am ambitionat si am reusit sa ma clasez pe primul lc intre participantii YO si pe locul III in clasamentul general al concursului. Tot asa am reusit sa realizez conditiile la mai multe diplome, adunand pana in 1970 vreo 46 de diplome (WAC Fone, WAE, WBE, etc.), dar de cand  contravaloarea diplomelor a inceput sa fie mai "condimentata", le-am abandonat. Cat timp am locuit la casa cu curte, am experimentat mai multe tipuri de antene: cu fir lung, de diferite lungimi, multidipol, verticale simple si in orga, antene-cadru cu fascicul dirijat, cu radiatorul  in lungime de l/2, l si chiar 2l, fiind ajutat la testari, in receptia semnalelor de amicul Ionel - VE3AVV. Cand, in 1959, m-am inapoiat la Petrosani, n-am venit chiar cu "mana goala": am adus cu mine microbul undelor ultrascurte si am reusit sa "molipsesc" cu el pe cei cativa radioamatori de aici (YO2QC, YO2CX, YO2CY, YO2LAH). Au urmat apoi participarile noastre si la concursurile pe UUS, de pe varfurile Parang (2000 m), Carja (2200 m), Mandra (2519 m) sau Straja (1868 m). Bineinteles ca fiecare "expeditie montana" a avut farmecul sau de peripetii si intamplari neprevazute. Astfel, la prima iesire pe munte cu amicul Eugen, YO2QC, in a 7-a zi de Cuptor, noaptea pe la orele 3 a inceput sa ninga pe varful Carja, zapada  asezandu-se in grosime de 4-5 degete. Cu toate ca eram imbracati gros, ne-am invinetit de frig. In a doua expeditie din anul urmator ne-am completat "trusoul" cu saci de dormit, dar spre zorii zilei am ramas fara lumina in toiul concursului, pentru ca ni s-au epuizat bateriile de la lanterne. La proxima tentativa de concurs am trecut la iluminarea cortului cu lampa cu carbid, care, pe langa lumina "a  giorno" mai facea si caldura in cortul cu acoperis dublat. La alt concurs, impreuna cu Eugen, YO2QC am escaladat Varful Mandra, transortand cu un cal  "accesoriile " concursului impachetate in cinci rucsacuri, plus o baterie auto de 120Ah. Dupa instalarea cortului, am dus calul mai jos sa pasca. Spre seara nu am mai gasit calul, care "plictisindu-se" a plecat singur spre casa. Asa ca dupa concurs ne-am incarcat fiecare cu cate doua rucsacuri, plus unul ducandu-l amandoi, coborand pret de 3 km. Acumulatorul l-am abandonat  pe dupa niste bolovani. Providenta ne-a scos in cale cativa elevi de la Liceul industrial Petrosani, care ne-au ajutat sa ducem bagajele pana la telescaunul din Parang. Intr-un an eram instalati pe Varful Carja, cand, spre seara ne-a prins o furtuna cu nori grosi de ploaie, care au redus vizibilitatea la zero, in timp ce fulgerele   si  tunetele nu se mai opreau. In aceste  conditii, am considerat prudent sa demontam antena, a carei pilon de rotire era in mijlocul cortului. Cand Eugen - YO2QC, a luat antena sa o puna la cativa metri de cort, a cazut un fulger in apropiere, facand o  lumina mare si o puternica detunatura instantanee.  Energia de electricitate statica  captata de antena s-a scurs spre sol prin piciorul stang al purtatorului, acesta cazand la pamant, cu antena Yagi cu 9 elementi cu tot. Dupa trecerea furtunii am avut clipe de "distractie"  cu indreptarea elementilor antenei,  pentru a putea continua concursul. Dimineata, dupa ce s-au ridicat norii, am vazut, la circa 100 de metri de noi pata de arsura de circa 3 metri patrati unde cazuse fulgerul de care am pomenit. ...Si asa au trecut anii, deceniile, realizand legaturi radio cand pe unde scurte, cand pe unde ultrascurte, realizand zeci de mii de contacte cu parteneri de pe tot globul. Acum, dupa 50 de ani de radioamatorism, imi place sa constat ca aceasta activitate a fost si a ramas superba, si as dori nespus realizarea celor expriate de textul  cantecului  pomenit: "Opriti timpul..." sa ma mai pot plimba in continuare prin eter!                                                                                  Iosif Remete, YO2CJ,  Petrosani la 12 mai 2002 (dupa YO/HD Antena nr.72/iunie 2002)