"Povestea
cresterii, descresterii si iar cresterii radioamatorismului lupenean in
era Internetului,
spusa
de YO2CY - Constantin Morar"
Sub acest titlu a aparut
pe doua pagini in
ziarul
"Orizont lupenean" nr. 6/2002, un extrem de
interesant si bogat ilustrat cu poze "articol-reportaj" semnat
de Marian Boboc, articol din care, in intentia de a aduce noi contributii la
istoria radioamatorismului hunedorean, vom prelua unele pasaje.
Nea Tica - un lupenean
de 72 de ani.
Constantin Morar a
implinit pe 2 mai 72 de ani. Este mandru ca s-a nascut la Lupeni. Figura
cunoscuta concetatenilor sai, nea Tica, chiar daca a driblat sub culorile
echipelor de fotbal Minerul Lupeni, Jiul Petrosani, Casa Armatei Campulung
Moldovenesc, Casa Armatei Craiova, (perioada deosebit de frumoasa si bogata
in realizari, dar peste care vom trece in acest articol - N.red. YO/HD Antena)
a avut o alta pasiune de o viata -
radioamatorismul.
Un radio cu galena la "80
de casi"….
Avea 10-12 ani
cand o vecina unguroaica, Petrovici neni, cu care locuia in aceiasi casa in
cartierul muncitoresc "80 de casi", i-a aratat un radio desfacut,
spunandu-i "Hai sa vezi casutele unde canta oamenii aia de la
radio!". Si Tica a vazut ..lampile radioului. Tot aceiasi vecina era abonata
la o revista ungureasca ,in care, intr-unul din numere fusese publicata schema
unui aparat de radio cu galena. Nea Tica n-a mai avut stare si s-a apucat de
lucru. L-a ajutat un prieten, Victor Patalita, care mai tarziu a devenit si el
radioamator cu indicativul YO2CX (decedat in februarie 1997 - n.n.). Era
in anul 1942 cand in colonia muncitoreasca lupeneana "80 de
casi" doi tineri au construit un aparat de radio cu galena.
Radiouri si fotbalisti. …
Intorcandu-se la
Lupeni din armata de la Campulung intr-o permisie, sora sa, care lucra la
statia de radioficare a orasului, i-a spus ca exista la Lupeni un radioamator
mai in etate, care i-a aratat mai multe fotografii din strainatate. Numele lui:
Anatolie Poruznic. Nu l-a vizitat in acea permisie, insa in timp ce facea
plantoane, mintea ii zbura la acel misterios domn din strainatate.
Anatolie Poruznic stia
sase limbi plus ruseste.
"Totul se intampla
la inceputul anului 1953, cand la Trustul
Carbunelui Lupeni, unde eram incadrat ca
desenator pentru serviciul geologic, am intalnit o persoana pe nume Anatolie
Poruznic, care era translatorul acestei institutii, cunoscator al cehei,
slovacei, rusei, germanei, englezei, francezei si bineinteles romanei. Mi se
confirmase ceea ce imi spusese mai demult sora mea, ca amandoi aveam o pasiune
comuna: radioamatorismul. Eu eram amator, iar dansul era deja consacrat.
Din discutii am aflat ca
era refugiat din Basarabia , facandu-si studiile la Praga, dar, din cauza razboiului,
in 1939 a fost nevoit sa le intrerupa. Intre noi s-a infiripat o prietenie
sincera, desi diferenta de varsta intre noi era de 18 ani, dar acest lucru nu a
mai contat, asa ca am devenit discipolul sau preferat, iar dansul, mentorul meu
de neuitat. Amandoi am lucrat la sectorul electro-mecanic al Minei Lupeni,
dumnealui fiind responsabil cu metrologia, iar eu responsabil cu centrala
telefonica. Era in anul desfiintarii SOVROM-urilor, prin 1955".
O scrisoare (patata de
lacrimi) din districtul 6.
Povestea inceputurilor
radioamatorismului la Lupeni incepe sa se creioneze, vorbele lui nea Tica
venind parca dintr-un abur subtire, cu miros de mere coapte: "Trebuie sa
spun ca in acea perioada radioamatorismul era complet necunoscut la Lupeni,
astfel ca primele notiuni mi-au fost de mare folos. Am inceput sa prind curaj
si, la indemnul mentorului meu, am expediat o scrisoare la Radioclubul Central
Bucuresti, de la care am primit raspunsul. Asa am aflat ca in Petrosani exista
totusi un radioamator, YO6CJ, ing. Iosif Remete, cu care am luat in graba
legatura. (Pe atunci, regiunea Hunedoara era in districtul 6). I-am aratat
mentorului meu raspunsul primit, acesta si-a chemet sotia, citind amandoi
scrisoarea. Dupa lectura ei a avut loc o scena dramatica, care s-a lasat cu
lacrimi de bucurie si fericire. Momentul acela nu se poate descrie in cuvinte,
a fost atat de profund incat m-a miscat si pe mine, desi nu stiam despre ce e
vorba." Ce resort declansase oare efuziunea? Cititi mai jos:
O baie pentru …
sublocotenent.
"… Scrisoarea era
semnata de radioamatorul Raul Vasilescu, nimeni altul decat un
prieten de dinainte de razboi al lui Tolea. Vasilescu , avand gradul de
sublocotenent, a ajuns cu frontul in orasul Balti. El l-a anuntat prin cineva
pe cetateanul Poruznic Anatolie sa se prezinte urgent la primarie. Acesta s-a
si prezentat imediat, nestiind cine si de ce l-a chemat. Intalnirea a fost
extraordinara. Dupa imbratisarile de rigoare, o alta bucurie a tanarului ofiter
a fost si aceea ca Tolea putea sa ii ofere o …baie pe cinste!. Junele ofiter a
mai zabovit in Balti cam o saptamana, dupa care si-a continuat drumul de
militar."
O seara sentimentala,
dar cu o hotarare istorica.
Nea Tica e inca,
dupa aproape jumatate de secol, sub hipnoza acelei intamplari, neputandu-se
parca desparti de ea: " Revin la reactia pe care a avut-o doamna
Poruznic la si dupa citirea scrisorii: i-a prins cu ambele maini mana stanga a
lui Tolea, acesta avand in mana dreapta scrisoarea, si a exclamat cu o voce de
femeie blanda ce a trecut prin multe, inclusiv prin razboi: :Tolia! Deci
Raul traieste! Cum o fi aratand acum?". Cred ca in acea seara, sub
influenta evenimentului emotional petrecut in fata mea, am luat amandoi
hotararea de a face ceva pentru realizarea unei statii colective in orasul
Lupeni." Tanarul ofiter din 1941 e actualul YO3LX, nenea Lulu, octogenarul
vesnic tanar, si astazi activ in benzile de radioamatori si prezent la
intalnirile de miercuri ora 11 CFR, cu un alt prieten fost radioamator roman
YR5, acum HA5RR, Szilard, care traieste la Budapesta.
"Daca toti
tinerii din lume…." (film rusesc).
Un alt fapt care
i-a mobilizat pe discipol si maestru a fost acela ca la Lupeni rula filmul
"Daca toti tinerii din lume…" avand ca personaje mai multi
radioamatori implicati in salvarea vietilor unor marinari naufragiati in Marea
Nordului. Nea Tica este suparat ca in zilele noastre, televiziunea nationala nu
mai reia acest film, scriind si o scrisoare postului public in acest sens acum
cativa ani, cu rugamintea de …reluare, dar nu a primit nici un raspuns. Nici
faptic, nici scriptic!.
16 "pionieri".
Dupa 46 de ani.
La numai cateva zile
dupa primirea scrisorii (si la 4 ani de la darea in folosinta a Clubului
Sindicatului Miner Lupeni) am reusit sa mobilizam aproximativ 16 persoane
pasionate de radioamatorism. Prima sedinta (destul de timida) de
constituire a unei statii colective de radioamatori in Lupeni s-a tinut
intr-una din salile de la primul etaj al Clubului Sindicatului Miner. Sedinta a
fost deschisa de mine, in prezenta a 15 persoane si a viceprimarului Daradics,
care ulterior a devenit si el radioamator. Dupa 46 de ani de la acest
eveniment, incerc sa fac un tur de memorie, amintindu-mi ( si amintindu-le)
numele celor care au fost prezenti: A. Poruznic, G. Filip, F. Daradics, dr.
Balogh, I. Nuta, C. Cotroaza, A. Sopos, V. Collarini, V. Patalita, G.
Fagas, C. Morar, E.Bokar, G. Grozavu, N. Deoanca, I. Griguta si Baloi.La
sedinta a fost prezent si presedintele sindicatului. S-a aratat rolul si
importanta infiintarii cercului de radioamatori in cadrul AVSAP.
Activitatea cercului in cadrul Clubului a durat doar vreo 4-5 luni,
apoi s-a mutat peste Jiu, unde se desfasura si activitatea cercului de soferi,
tot in cadrul AVSAP
Final cu lopata. …
L-am intrebat pe nea
Tica, personaj pitoresc ce va mai fi luat in vizorul nostru jurnalistic, daca
mai e nevoie de radioamatori, acum, in era Internetului. Raspunsul lui nea Tica
a fost de-a dreptul spontan :
"Domnule, radioamatorismul e ca lopata. Oricat de mult
a evoluat tehnica, lopata tot nu a disparut…".
N.red. YO/HD Antena
(1):
Am preluat
numai informatiile despre partea de inceput a radioamatorismului din Lupeni,
articolul din ziar consemnand si eforturile si reusitele lui YO2CY
in revigorarea activitatii de radioamator la Clubul Sindicatelor E.M.
Lupeni (Radioclubul YO2KQG, foarte activ in ultimul timp). Regretam mult
ca nu am putut reproduce in cadrul articolului ( din cauza deteriorarii
calitatii lor prin xerocopiere) niciuna din cele 10 poze - document din
ziar.
(Dupa YO/HD Antena, nr.93/martie 2004)
N.red. YO/HD Antena
(2):
Nea Tica (YO2CY)
ne-a parasit pentru totdeauna in 18.02.2007, in varsta de 77 de ani.
Dumnezeu sa il odihneasca!
|