“Istoricul”
benzii de 7 MHz
Istoria radioamatorismului si a benzii de 7 MHz (40 metri)
este complexa. inainte de conferinta de la Cairo din 1938, radioamatorii aveau in
folosinta exclusiva o banda de 300 kHz, de la 7000 la 7300 Khz, valabila pentru
toata lumea, care atunci nu era impartita in trei regiuni radioamatoricesti
(IARU).
Odata cu aparitia nazismului si a razboiului in Europa si
Orientul indepartat, au aparut presiuni politice pentru extinderea benzii de
emisie in favoarea statiilor de radiodifuziune. Astfel, pentru regiunile I si
III s-a redus latimea de banda cu 150 kHz, regiunea a II-a ramanand neschimbata.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial situatia pentru
regiunile I si III nu s-a imbunatatit. Speranta de democratie a lumii nu s-a
concretizat si pentru “ham-ii” dinafara Americii!
In 1947, la Conferinta de la Atlantic City, New Jersey, latimea
de banda pentru regiunile II si III a fost redusa cu 200 kHz in favoarea statiilor
de radiodifuziune ce activau in regiunile I si III.
Dupa cum se stie, undele radio nu pot fi limitate la o
regiune (mai ales cele de frecvente mai joase), astfel ca doua treimi din
banda alocata radioamatorilor din regiunea a II-a este ocupata in timpul noptii
de statiile de radiodifuziune ce lucreaza cu putere mare.
Sunt si unele tari cu alte restrictii, ca de exemplu,
acordarea intervalului 7000-7050 kHz statiilor fixe.
Traducere de YO2CC si YO2LPB dupa
“World Radio”, septembrie 2001
(Dupa YO/HD Antena nr. 78/decembrie 2002)
|
marți, 20 februarie 2018
“Istoricul” benzii de 7 MHz
